VIDEO | Primăria Capitalei, un palat rezistent la cutremur (DOCUMENTAR)

Palatul Ministerului Lucrărilor Publice, actuala clădire a Primăriei Capitalei, a fost construită între anii 1906 – 1910 după planurile arhitectului Petre Antonescu, pe terenul situat vis-a-vis de Grădina Cișmigiu.

Construcția a fost realizată de Elie Radu, care a făcut fundația cu un radier general din beton armat de un metru grosime și a realizat planșee de beton armat. În 1910, în clădire a fost instalat Ministerul Lucrărilor Publice.

În timpul ocupației germane din 1916-1918, Palatul Ministerului Lucrărilor Publice a fost rechiziționat și transformat în Comandatura Generală Germană.

La începutul secolului al XX-lea, Primăria avea sediul în casa „Hagi Moscu” din centrul orașului. În timpul primarului Dimitrie Dobrescu, între anii 1911 – 1912, imobilul a fost demolat și astfel s-a organizat un concurs de proiecte pentru a construi o altă clădire în care să funcționeze Primăria.

Câștigător a fost Petre Antonescu, care a creat o clădire monumentală cu un turn pe axul central. Proiectul nu s-a realizat, din cauza Primului Război Mondial și abia în anii ’20 s-a readus în dicuție construcția Palatului.

Comisia care a fost aleasă să se ocupe de noul plan al Palatului a venit inițial cu cererea ca turnul viitoarei construcții să cadă pe axul străzii Edgar Quinet. Cel câștigător, însă avea turnul în partea opusă.

După Primul Război Mondial, titulatura instituției găzduite în clădire a devenit Ministerul Lucrărilor Publice și al Comunicațiilor. Clădirea a adăpostit Ministerul Lucrărilor Publice și al Comunicațiilor, până la sfârșitul celui de-Al Doilea Război Mondial, când edificiul, avariat în urma bombardamentelor, a fost reconstruit și lărgit tot sub îndrumarea lui Petre Antonescu.

În anul 1935, a fost lansat al treilea concurs de proiecte pentru Palatul Primăriei Bucureștilor, iar câștigător a fost ales proiectul realizat de Petre Antonescu. După aproape un sfert de secol, opțiunile arhitectului s-au schimbat și prefera o fațadă sobră, în trei volume, unite prin ganguri care să permită trecerea autovehiculelor.

Cursul istoriei nu a permis, însă realizarea acestui proiect. Abdicarea lui Carol al II-lea a însemnat oprirea unei părți a proiectelor sale urbanistice care urmăreau sa remodeleze Capitală. Intrarea României în război a schimbat total planurile autorităților.

În 1948, Petre Antonescu a renovat clădirea Ministerului Lucrărilor Publice, i-a adăugat încă un etaj și astfel în clădire s-a instalat Primăria Generală, devenită în următorii ani Sfatul Popular al Capitalei. Clădirea a mai fost, o perioadă, şi sediu al Ministerului Construcţiilor.

Până în 2010, clădirea a găzduit sediul Primăriei Municipiului București. Din 2011 a fost începută renovarea clădirii, motiv pentru care instituția primăriei s-a mutat, provizoriu, într-o clădire pe Splaiul Independenței și a plătit o chirie 300 de mii de euro pe lună, însumând peste 20 de milioane de euro în cei șase ani cât a durat renovarea. În decembrie 2016, primăria a revenit în vechiul sediu, a cărui renovare a costat 28 de milioane de euro.

În cadrul lucrărilor de consolidare s-a utilizat o metodă de excepție, de izolare antiseismică a bazei clădirii, care constă în decuplarea structurii de vibrațiile terenului și introducerea izolatorilor antiseismici, aceeași metodă fiind utilizată și la consolidarea Arcului de Triumf din București.

Construcţia, în formă de careu, are faţada dominată de corpul central unde se află intrarea principală, un hol mare şi scara de onoare. Plastica arhitecturală a clădirii este caracterizată prin utilizarea unor elemente şi forme specifice vechii arhitecturi româneşti cărora Petre Antonescu le-a dat o interpretare proprie.